Pronume Personal în N.

(wer, was? / cine, ce?)

Pronume Personal în Akk.

(wen? / pe cine, ce?)

ich

du

sie/er/es

wir

ihr

sie/Sie

eu

tu

ea/el/neutru

noi

voi

ele/ei

mich

dich

sie/ihn/es

uns

euch

sie/Sie

(pe) mine

(pe) tine

(pe) ea/el/neutru

(pe) noi

(pe) voi

(pe) ele/ei

• în comparație cu limba română (limbile romanice, în general) unde este des omis, pronumele este folosit aproape în orice împrejurare în limba germană.
• Mergi cu noi? vs. Gehst du mit uns?
• Îmi dai cartea? vs. Gibst du mir das Buch?

• pronumele es are în limba germană mai multe funcții:
1. funcția de pronume: Wie schmeckt dein Ei? Es schmeckt ~ Ce gust are oul tău?/Bun oul? Are gust bun/E bun.)
2. funcția de subiect/obiect formal, în propozițiile care nu au un alt subiect sau obiect (unpersönliches es - es impersonal):

   1. a. când se vorbește despre vreme (meteorologie): Es schneit/regnet/windet/stürmt. (Ninge./Plouă/Bate vântul./E furtună.)

   2. când vorbim despre o senzație: Es schmeckt. Es stinkt. (E bun!/ Miroase!)

   3. când vorbim despre timp: Es ist 20 Uhr. Es ist Essenszeit. Es ist Mitternacht (Este miezul nopții).

   4. anumite situații și stări: es ist spät (E târziu), sie hat es gut (îi merge bine)

   5. expresii: Es war einmal… (A fost odată…)

• în comparație cu limba română, în limba germană se folosește forma pronumelui de politețe la persoana a III-a plural, Sie, atât pentru adresarea către (referirea la) o singură persoană dar și pentru adresarea către mai multe persoane
• referința amabilă/politicoasă la mai multe Persoane (II pl) este aceeași cu pronumele personal dar se diferențiază prin scrisul cu literă mare: Ihr, Euch

Sie

Ihr

dumneavoastră

dumneavoastră

Guten Tag!

Auf Wiedersehen!

Guten Tag, Frau Schmid, wie geht es Ihnen?

Servus!

Hallo

Tschüss!

Ciao!

Hallo Maria, wie geht es dir?

• in Germania și în spațiul în care se vorbește limba germană (Austria, Elveția…) adresarea persoanelor necunoscute este de obicei și în majoritatea cazurilor prin Sie + numele de familie. În comparație cu alte țări adresarea formală este în acest spațiul încă foarte mult respectată și dorită, nefolosirea ei fiind luată ca lipsă de respect și educație. Ca un exemplu în cadrul universitar folosirea adresări formale este un lucru normal și în direcția cadru didactic - student
• cu du (informal) se adresează o persoană când aceasta este parte a familie (iar în cazul persoanelor din familie mai în vârstă doar după ce acestea ne-au oferit du-ul)

• în germană denumit și “Tätigkeitswort”, “Tunwort” sau “Zeitwort” este alcătuit la infinitiv de obicei dintr-o rădăcină (Wortstamm) și o terminație de infinitiv (Wortendung) -en (cea mai mare categorie: kommen, lesen, hören), -ern (ca. 1000 de verbe: wandern, lästern), -eln (cea mai mică categorie: beteln, adeln, wickeln)). Excepție: sein (a fi), tun (a face)
• conjugarea Verbelor germane este diferită de cea a verbelor române (sau romanice). Pentru înțelegerea corectă a conjugării verbelor germane este important a se știe că acestea se împart în două categorii: verbe slabe și verbe puternice.
• verbele slabe sunt văzute ca verbe regulate cu conjugarea regulată (pentru că nu își schimbă rădăcina prin conjugare și nu au nici o alternanță vocalică a rădăcinii la indicativ prezent iar participiul lor perfect se termină de obicei în -(e)t)
• verbele puternice (tari) sunt văzute ca verbe neregulate pentru că își schimbă rădăcina la un timp trecut (indicativ-imperfect) – ceea ce face diferențierea lor de cele regulate grea pentru cei la începutul învățării limbii germane –, mai departe unele verbe au o alternanță vocalică la indicativ prezent iar participiul lor perfect se termină de obicei în -en. Alternanță vocalică (sau umlaut-alternanță) la persoana a 3. sg la indicativ, prezent au verbele:
• halten (a ține, a (se) opri)
• laufen (a merge)
• schlagen (a bate)
• treffen (a (se) întâlni)
• verderben (a (se) strica)

bin

bist

ist

sind

seid

sind

habe

hast

hat

haben

habt

haben

will

willst

will

wollen

wollt

wollen

heiße

heißt

heißt

heißen

heißt

heißen

spreche

sprichst

spricht

sprechen

spricht

sprechen

rădăcina:

mach

rădăcina:

studier

rădăcina:

komm

ich

du

sie/er /es

wir

ihr

sie /Sie

mache

machst

macht

machen

macht

machen

-e

-st

-t

-en

-t

-en

studiere

studierst

studiert

studieren

studiert

studieren

komme

kommst

kommt

kommen

kommt

kommen

wer

was

wie

woher

wie viele

cine

ce

cum

de unde

câți, câte

Wer bist du?

Was ist das?

Wie geht es dir?

Woher bist du?

Wie viele Sprachen sprichst du?

Cine ești tu?

Ce este asta?

Cum îți merge?

De unde ești?

Câte limbi vorbești tu?

• întrebarea stă în limba germană de obicei la începutul propoziției:

  • tu cine ești? - wer bist du?

!Atenție!

în limba germană se scriu toate substantivele cu literă mare!

Student

Jahr(e)

Leid

Deutsch

Muttersprache

Germanistik

Deutschlehrern

Informatik

Rumäne

München

Hermanstadt

Rumänien

Deutschland

aus = din

zu = la

in = în

auf = pe

und

zu + Infinitiv (pentru + infinitiv)

zu + studieren (pentru a studia)

zu + essen (pentru a mânca)

zu + trinken (pentru a bea)

hier = aici

heute = azi

dort = acolo

morgen = mâine

0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

10

null

eins

zwei

drei

vier

fünf

sechs

sieben

acht

neun

zehn

11

12

13

14

15

16

17

18

19

20

elf

zwölf

dreizehn

vierzehn

fünfzehn

sechszehn

siebzehn

achtzehn

neunzehn

zwanzig

21

22

23

24

25

26

27

28

29

einundzwanzig

zweiundzwanzig

dreiundzwanzig

vierundzwanzig

fünfundzwanzig

sechsundzwanzig

siebenundzwanzig

achtundzwanzig

neunundzwanzig

30

40

50

60

70

80

90

100

dreißig

vierzig

fünfzig

sechzig

siebzig

achtzig

neunzig

einhundert

• structura și formarea unei propoziții în limba germană poate fi mai complexă ca în limba română.
• este formată de obicei cel puțin dintr-un subiect și un verb conjugat.
• propozițiile simple formate cu un verb simplu la prezent și au aceeași structură ca în limba română: SPO (subiect-predicat-obiect):

  • Anna ist Studentin.

  • Alexander spricht Deutsch.

• subiectul de obicei la începutul propoziției dar poate sta și după verbul conjugat când o altă parte de propoziție se află la început:

  • Das verstehe ich nicht.

wer (pentru persoane)

was (pentru animale, lucruri)

Fragesatz

Propoziția interogativă

W-Frage

(Propoziție interogativă cu cuvânt interogativ)

• sunt întrebările care nu pot fi răspunse cu “da” sau “nu”
• se numesc w-întrebări pentru că de obicei, primul cuvânt în întrebare începe cu litera w (wer, was, wie, warum, wo etc.), după care urmează verbul conjugat și subiectul

• denumite și Ja/Nein-Frage sunt întrebările care pot avea ca răspuns “da” sau “nu”
• verbul conjugat stă pe prima poziție urmat de subiect

Nein, ich heiße nicht Elena.

Nein, ich heiße Laura.